voluntariat autism

Fii voluntar Posted by: Daniela Martinescu on: Fii voluntar si ajuta copiii cu autism – deschide-ti viitorul! Esti student sau proaspat absolvent, ai timp la dispozitie si ai vrea sa il investesti in ceva constructiv, care sa te implineasca? Te asteptam sa fii voluntar in echipa AITA (Asociatia pentru Interventie Terapeutica in Autism). Ce este necesar sa ai? - Rabdare - Buna-dispozitie - Inclinatie catre miscare (jocuri, dansuri cu copiii) - Minim 4 sau 8 ore pe saptamana pe care sa le investesti, cu seriozitate Cum te ajuta voluntariatul la AITA? - Cunosti si faci parte dintr-o echipa de profesionisti tineri, cu studii si cu experienta in interventia in autism; - Poti evolua spre o cariera in acest domeniu (cei cu studii la psihologie) - Te vei bucura de zambetele si energia copiilor - Vei acumula experienta care iti poate fi de folos mai tarziu - Faci o schimbare in bine pentru tine ajutandu-i pe ceilalti - Inveti sa lucrezi in echipa - Iti imbunatatesti abilitatile de comunicare intr-un mediu de lucru - Devii mai tolerant, mai deschis - Inveti sa devii mai responsabil - Ai sansa de a-ti pune ideile in aplicare - Te alaturi unor oameni cu dorinte asemanatoare cu ale tale - Iti cunosti si dezvolti potentialul Cum te inscrii? Trimitand un e-mail la adresa: asociatia.aita@yahoo.com vei fi programat la o intalnire la sediul asociatiei. Titlul mailului va fi: „Voluntariat copii”, iar mailul trebuie sa contina o scurta scrisoare de intentie, nume, prenume, studii si disponibilitatea de timp. (http://autismro.wordpress.com/2012/09/21/fii-voluntar/)

De ce ne indragostim?

De ce ne indragostim? Autor: Iuliana Alexa O intrebare la care par sa fi incercat un raspuns aproximativ numai poetii. Psihologii studiaza abia de cateva decenii mecanismele neurale ale iubirii, iar concluziile sunt departe de a fi la indemana simtului comun… Starea aceea de gratie, de nebunie si de entuziasm, pe care nu prea o mai experimentam in alte situatii din viata, starea aceea la care se gandesc cu jind si melancolie chiar si cei trecuti de varsta reproductiva (care contrazice ideea ca dragostea nu este decat o constelatie de comportamente si emotii puse in creierul nostru pentru a servi scopul orb al perpetuarii speciei)… In Patericul Egiptean, culegere de pilde despre sihastrii din pustiul Egiptului, se mentioneaza calugari indragostiti la 72 de ani! – te intrebi atunci de unde vine (ca experienta anterioara nu au avut-o, hormonii s-au stins de mult, etc.), starea aceea de maxima inspiratie, de chef de viata, de optimism si de sens pe care o da primul capitol dintr-o poveste de iubire… Da, ramane la fel de enigmatica, desi se incearca explicarea ei. Psihologii incearca sa clasifice comportamentele legate de iubire, antropologii sa le inscrie in tipare culturale. Specialistii in neurostiinte sunt cei mai prozaici. Ei pun la RMN oameni atinsi de Cupidon si fac harti cerebrale ale acestora atunci cand subiectii se pierd in reverii cu partenerul si au electrozi lipiti pe cap. CHIMIA EXTAZULUI SI A IADULUI Helen Fisher este o celebra cercetatoare a creierului inamorat. Cartea ei, Why We Love (2004), propune un raspuns la aceasta intrebare pe care ne-o adresam si noi obsesiv, mai ales atunci cand lucrurile ies prost si am vrea sa scapam mai repede de chinul si frustrarea care ne inghit toata energia uneori si ne fac nefunctionali pana la… vindecare. Pentru ca ne vindecam noi la un moment dat! Dar oamenii, de-a lungul istoriei, au ucis si s-au sinucis din dragoste. Parting is all we need to know of hell, scria Emily Dickinson. Despartirea ne da o idee clara despre iad, nu? Atunci, de unde vine forta aceasta uriasa de a motiva comportamente extreme? Aria cerebrala care se activeaza in creierul indragostit la evocarea partenerului este aceeasi care se coloreaza atunci cand creierul este… drogat. Da, indragostirea e foarte asemanatoare cu adictia. De fapt, din punct de vedere biologic, neurologic, procesele sunt identice. Sunteti scandalizati de lipsa de romantism a acestei concluzii? Sa nu fiti! Dimpotriva, mi se pare ca deschide o portita catre descoperiri optimiste. Cine a vazut iar si iar Eternal Sunshine of the Spotless Mind stie ca oamenii isi doresc vindecarea rapida, stergerea cu buretele a amintirilor din vremea iubirii, pentru a-si recapata echilibrul. Chiar daca suna prozaic, daca pe viitor vreun biochimist va descoperi medicamente de „dezindragostire“ s-ar putea sa se imbogateasca… MISTERUL ALEGERII IN AMOR Helen Fisher a descoperit totusi de ce ne indragostim. Sau de ce ne cade cu tronc o anumita persoana. Octavio Paz, poetul mexican care a luat in ’90 Nobelul pentru Literatura, spunea ca misterul iubirii sta in alegere, in exclusivitate. De ce ea? De ce el? Cand exista atatia potentiali parteneri „pe piata“… Freud avea propria teorie, cum ca alegem partenerii in functie de imaginea parintelui de sex opus, in opozitie sau in congruenta si competitie cu acesta. Poate. Sa recunoastem: coerenta teoriei lui Freud o face sa reziste si sa faca epigoni culturali (Woody Allen a facut o cariera din relatarea nevrozelor omenesti reflectate in amor). Dar Fisher are propria teorie. Oamenii se aleg intru iubire conform unor criterii de care nu sunt constienti, dar care au legatura cu propria personalitate. Oamenii cauta inconstient ceva care ii completeaza ca personalitate si gasesc parteneri care le ofera experiente satisfacatoare criteriilor personale si valorilor proprii. Imaginati-va situatia urmatoare: un artist experimental, ahtiat dupa experiente noi, originale, intense. Se va simti el atras de o femeie pragmatica, inexpresiva din punct de vedere emotional? De o femeie care nu-si doreste decat o gospodarie normala, copii si se teme de experiente extreme? Putin probabil. Helen Fisher a decelat cateva profiluri de personalitate si a facut o schema a alegerilor acestora. Constantele exista si ele. Ne indragostim de oameni din acelasi strat social, cu aceleasi valori politice sau religioase, cu acelasi nivel de inteligenta si atractivitate (se numeste „cuplare asortativa“, adica nu veti vedea prea des pe strada un barbat urat cu o zana; de obicei, oamenii frumosi se cupleaza cu oameni frumosi, si invers). Experimentatorul: este ahtiat dupa nou, impulsiv, independent, energic, vesel, nu-i pasa de stabilitate, e inclinat catre multiplicitatea partenerilor si sexualitate bogata si inselare. Nu da multe parale pe stabilitate. Curios, va alege, in majoritatea cazurilor, alti Experimentatori. Negociatorul: el e un filozof. E calm, rational, destul de rece emotional; e introspectiv, analitic… Are imaginatie si prefera sa vada contextul cel mai larg, dar nu neaparat sa ia decizii, pentru ca el contempleaza; tinde sa se cupleze cu Directorul, pentru ca este mai agreabil, mai sociabil, decat cel din urma si il compenseaza pe acesta la acest capitol. El e, prin definitie, cel care cauta solutiile win-win. Negociatorul face partida buna cu Directorul. Directorul: logic, rational, teoretic, exact, ambitios. Pragmatic, competent, dar inexpresiv emotional. Independent si analitic. Au nevoie sa aiba autoritate. Sunt persoane cu nivel mare de testosteron, asertivi, dominatori. Nu sunt foarte simpatici, in general, tocmai pentru ca vor sa domine. Femeia Director merge catre barbatul Negociator. Dar barbatul Director tinde sa se apropie (din proprie initiativa) de femei la fel de puternice ca el, de Directoare. Constructorul: traditional, conventional. Constructorii muncesc, au rabdare. Respecta autoritatea, sunt calmi, cooperanti, concreti, ordonati, persistenti. In general, femeia Constructor se cupleaza cu un barbat Constructor, si viceversa. Sigur, clasificarea este foarte generala, oamenii pot avea trasaturi din fiecare. Dar un anumit temperament biologic e dominant. Si nici macar asta nu da un raspuns definitiv la intrebarea „de ce ne indragostim“? Creierul este o entitate capricioasa si contextul este esential. Poate ca vremea de afara te face mai putin deschis la indragostire, faptul ca ai de invatat pentru licenta la Medicina te face indisponibil emotional etc. Dar sa recunoastem: ne place misterul iubirii si nu-l vrem devoalat.(sursa http://www.psychologies.ro)

filmul helen keller

http://www.youtube.com/watch?v=tjSCNCz6mGs

Lansare de carte

Infruntand viata: Un profesor orb, surd si mut a lansat o carte autobiografica! Profesorul Vasile Adamescu, ramas surdo-mut si fara vedere de la varsta de doi ani, si-a lansat, joi, la Cluj-Napoca, volumul autobiografic "Infruntand viata", primul din Romania scris de o persoana cu surdo-cecitate. Casuta din povesti, chiar langa Bucuresti. De la 55000 euro! Vasile Adamescu a declarat, joi, la lansarea desfasurata la Biblioteca Judeteana "Octavian Goga" din Cluj, ca spera ca volumul "Infruntand viata" sa ii motiveze pe cei care isi pierd unul dintre simturi in timpul vietii si sa ii faca sa mearga mai departe. "Ma bucur ca am reusit sa scriu aceasta carte, «Infruntand viata», din care cititorii imi pot afla viata, munca mea, zbaterile mele. Prin aceasta carte sper sa-i motivez pe cei care isi pierd unul dintre simturi in timpul vietii si sa ii fac sa mearga mai departe. De zece ani lucrez la aceasta carte, scrisa in alfabetul Braille, dupa care a fost transcrisa pe calculator si tiparita pentru publicul larg. Este si un omagiu adus profesorilor mei si am cautat sa imi amintesc fiecare amanunt, fiecare traire, pentru ca fiecare sa inteleaga prin ce am trecut", a spus Adamescu, potrivit MEDIAFAX. El a adaugat ca "Infruntand viata" este la primul volum si cuprinde amanunte legate de perioada de dupa varsta de doi ani, cand a ramas fara vedere si fara auz, cum a invatat sa vorbeasca, cum a invatat sa scrie si sa citeasca, pana la momentul intrarii la Facultatea de Psihologie a Universitatii "Babes-Bolyai" (UBB). "Cel de-al doilea volum va cuprinde informatii despre perioada studentiei, absolvirea Scolii Populare de Arte, cei 27 de ani de profesorat la Liceul de Nevazatori", a spus autorul, in varsta de 68 de ani. Adamescu comunica cu cei din jur ajutandu-se de un sistem tactil, prin intermediul caruia i se scriu in palma litere si cuvinte, iar astfel poate conversa si poate intelege ce ii transmite un interlocutor. Prof. univ. dr. Vasile Preda, de la Catedra de Psihopedagogie Speciala a UBB, a declarat, la lansare, ca "Infruntand viata" este "prima carte din Romania scrisa de o persoana cu surdo-cecitate". Volumul va fi lansat si in limba engleza, urmand sa fie distribuit in SUA. Vasile Adamescu s-a nascut in 5 septembrie 1944, in satul Borcea, judetul Calarasi, fiind un copil perfect normal pana la varsta de doi ani, cand s-a imbolnavit, fiind diagnosticat cu meningita, si a ramas surdo-mut si fara vedere. La 11 ani a fost adus la Scoala de Nevazatori din Cluj-Napoca, unde a fost demutizat, iar dupa absolvirea studiilor gimnaziale si liceale s-a inscris la sectia de Psihopedagogie din cadrul Facultatii de Psihologie si Stiinte ale Educatiei din cadrul UBB, pe care a absolvit-o cu media 9,75. Adamescu a devenit profesor la Scoala de Nevazatori din Cluj-Napoca, absolvind si Scoala Populara de Arte din Cluj-Napoca, sectia Sculptura.(sursa 9am)

Helen Keller

Helen Adam Keller s-a născut pe 27 iunie 1880 în Tuscumbia, Alabama și a murit la 1 iunie 1968, stingându-se cu 26 de zile înainte de-a 88 aniversare în casa sa, în Arcan Ridge lânga Westport, Connecticut. Helen Keller a fost scriitoare americană. Ea a fost prima surdo-mută care a absolvit colegiul. Familia Keller era originară din Germania iar tatăl ei este de origine elvețiană. Părinții ei, căpitanul Arthur H. Keller, și mama Kate, a doua soție a căpitanului care este o verișoară a generalului Robert Edward Lee ce a condus armata Confederației Statelor din Sud în Războiul Civil American. Helen s-a născut ca un copil sănătos, însă la vârsta 19 luni contractează o boală febrilă în urma căreia rămâne cu dizabilități auditive și vizuale. Această boală ar fi fost descrisă de către doctori „ca o congestie a stomacului și a creierului”. Ea caută să se exprime prin semnale cu mâinile, dar neputând fi înțeleasă izbucnește adesea în accese de furie. Singura parteneră de comunicare a fost Martha Washington, cea de-a șasea fiică a familiei bucătăresei, care a fost în stare sa creeze o formă de comunicare; la vârsta de 7 ani a avut peste 60 de semne pentru a comunica cu familia ei. Psihologul sovietic, Meshcheryakov a afirmat că prietenia cu Washington a fost crucială pentru evoluția ulterioară a lui Helen Keller. Keller cu Anne Sullivan 1888 În martie 1887 învățătoarea ei Anne Sullivan Macy, împreună cu „Laura Bridgman” au format în „Institutul Perkins” o limbă pentru nevăzătorii surzi. Această limbă consta din semne în relief care puteau fi identificate prin simțul tactil cu degetele. Ulterior va învăța cu ajutorul Annei Sullivan alfabetul Braille, care încă nu era răspândit. Helen a învățat alfabetul Braille și l-a folosit pentru a citi în limba engleză și în alte limbi precum: franceza, germana, greaca, și latina. Anne Sullivan a învățat-o să vorbească folosind metoda atingerii buzelor și gâtului celorlalți în timp ce ei vorbesc. Ea caută să urmeze exemplul norvegienei Ragnhild Kaata, care a reușit să reproducă oral cele citite cu ajutorul degetelor. Astfel va reproduce oral o narațiune scrisă de Margaret Canby, care o va lăuda spunând că versiunea Helenei este mai bună decât originalul scris de ea. Anne Sullivan, profesoara scriitoarei, a fost cea care a ajutat-o să comunice și a reușit s-o facă cunoscută de întreaga lume prin celebra piesă The Miracle Worker. Școala a delegat-o pe Anne Sullivan, profesoară și fostă studentă, ea însăși având deficiențe de vedere și astfel că a devenit la 20 de ani instructorul lui Helen Keller. Aceasta era începutul unei prietenii de de 49 de ani. Dr. Julian J. Chisolm, ulterior, le pune în legătură cu Alexander Graham Bell care se ocupa de copiii cu dizabilități de auz. Graham le-a sfătuit să contacteze Institutul Perkins pentru Nevăzători. Viața lui Hellen a evoluat după ce ea și-a completat educația. Ea a călătorit mult și a fost foarte deschisă în opoziția sa spre luptă. Helen Keller a organizat o campanie pentru dreptul de a alege al femeilor, drepturile muncitorilor, socialsim precum și multe alte cauze evolutive. Anne a avut permisiunea de la tatăl lui Helen Keller s-o detașeze de restul familiei într-o căsuță din gradina lor. Anne Sullivan a iubit-o foarte mult pe Helen și a prețuit-o ca și cum ar fi fost copilul ei. Prima sarcină a lui Anne a fost de-a insufla conduita fetei răsfățate. Marea descoperire a lui Helen legată de comunicare, a venit într-o zi când și-a dat seama că mișcările pe care le făcea profesoara ei în palma ei în timp ce pompa apa peste mâna ei, simboliza ideea de „apă”. În 1891, la vârsta de 11 ani, Helen Keller a scris The Frost King. Au existat acuzații precum că această scriere a fost plagiată după The Frost Fairies de Margaret Canby. Investigați efectuată a arătat că e posibil ca Helen să se fi confruntat cu un caz de cryptomnesie în care ea citise povestea autoarei Canby dar a uitat despre aceasta, în timp a rămas în memoria ei în subconștient. În 1888 Helen a urmat „The Royal Institute for the Blind”. În 1894, Helen Keller și Anne Sullivan s-au mutat în New York pentru a urma „The Wright-Humason School for the Deaf” și „Horace Mann School for the Deaf”. În 1896, ele s-au întors în Massachusetts iar Helen a intrat la " The Cambridge School for Young Ladies” înainte de a fi admisă, în 1900 la „Radcliffe College”. Admiratorul lui Helen Keller, Marc Twain i-a făcut cunoștință acesteia cu magnatul Henry Huttleton Rogers care împreună cu soția sa a plătit pentru educația ei. La vârsta de 23 ani și-a publicat autobiografia intitulată The Story of My Life (1903) cu ajutorul lui Anne Sullivan și soțul acesteia John Macy. Aceasta include și scrisori pe care le-a scris și povestea vieții ei până la vârsta de 21 de ani și a fost scrisă cât a studiat la colegiu. În 1904, la vârsta de 24 ani, Helen Keller urmează cursurile universității „Radcliffe College” unde învață franceza și germana, termină studiile în mod excelent primind distincția „cum laude”, devenind astfel prima persoană cu dizabilitati de vedere și auz care a câștigat un grad la „Bachelor of Arts”. Mai târziu obține titlul de doctor de onoare la universitatea din Harvard. Helen Keller a scris The World I Live In în 1908 oferindu-le cititorilor o imagine de ansamblu cum a simțit ea lumea fără s-o vadă și s-o audă. Corespondează aproape regulat cu filozoful și pedagogul Wilhelm Jerusalem. Mai târziu ea va ține prelegeri apărând pe cei asupriți și mai ales apără drepturile negrilor, prin care atrage asupra ei dezaprobarea propriei familii. Ea devine membră a Partidului Socialist American (Socialist Party of America, SPA) și a militat în favoarea clasei muncitoare în 1909-1920. Helen l-a susținut pe Eugene V.Debse, candidatul Partidului Socialist, în fiecare din campaniile sale pentru președinție. Publicația „Newspaper Columnists” care a apreciat curajul și inteligența sa înainte de a-și exprima punctele sale de vedere în materie de socialism, acum atrage atenția asupra handicapului ei. Editorul „Brooklyn Eagle-ului” a scris că greșelile ei sunt suspendate de limitele manifestate în dezvoltarea sa. Răspunsul lui Helen a fost: „La acea vreme, complimentele pe care mi le-a făcut au fost foarte generoase încât mă rușinez când îmi amintesc de ele. Dar acum când m-am afirmat pentru socialism, el îmi amintește în public că sunt oarbă și surdă și în special pasibilă de greșeli. Eu trebuie să fi involuat de atâția ani de când îl cunosc. Oh! ce ridicol: Brooklyn Eagle! Domeniul social în materie de dizabilități de vedere și auz justifică un sistem de toleranță, un sistem care este cauza surzeniei și orbirii fizice și care încercăm să-l prevenim”. Helen Keller s-a alăturat grupului „Industrial Workers of the World” în 1912, spunând că „socialismul parlamentar s-a scufundat în mlaștina politică”. Ea a motivat că a activat în acest grup deoarece era preocupată de probleme legate de orbire și alte dizabilități: „Am fost numită în comisia care efectuează investigații legate de orbire. Pentru prima dată, eu, care am crezut că orbirea este o nenorocire dincolo de controlul uman, am constatat că această afecțiune a fost prea mult adaptată la condițiile industriale greșite, adesea cauzate de egoism, lăcomie etc. Am constatat că sărăcia le-a condus pe femei la o viață de rușine care s-a finalizat prin orbire”. În 1913 a publicat un volum de eseuri despre socialism intitulat Out of the Dark. Prietenia dintre Anne și Helen a continuat mult timp după ce aceasta i-a fost profesoară. Helen și Anne au călătorit în peste 39 de țări, efectuand mai multe călătorii în Japonia. Anne s-a căsătorit cu John Macy în 1905, iar starea ei de sănătate a început să se înrăutățească în 1914. Polly Thompson a fost angajată pentru a avea grijă de casă. Polly Thompson era o tânără femeie originară din Scoția care nu avea experiență în probleme legate de auz și văz. Ea a progresat în munca de secretariat, și în cele din urmă a devenit prietena lui Helen Keller. În 1915 Helen și George Kessler au fondat „The Helen Keller International (HKI) organization”. Această organizație era menită să facă cercetari în probleme legate de vedere, sănătate și nutriție. În 1920 a ajutat la „the American Civil Liberties Union (ACLU)”. În 1927 a publicat My Religion și a reeditat Light in my Darkness. Aceasta susține învățăturile lui Emanuel Swedenborg. După ce Anne a murit în 1936, Helen și Polly s-au mutat în Connecticut. Ele au călătorit în lumea largă strângând fonduri pentru nevăzători. Cand ea a vizitat Prefectura Akita din Japonia în iulie 1937, Helen a întrebat de Hachikō, faimosul câine care a murit în 1935. Ea i-a mărturisit unui japonez că și-ar dori un câine din rasa Akita și i-a fost dat unul timp de o lună cu numele Kamikaze-go. Helen Keller a fost cea care a introdus rasa Akita în Statele Unite prin intermediul celor doi câini. S-au organizat spectacole canine dar astfel de activități au fost sistate după al doilea razboi mondial. Helen a scris în jurnalul Akita: „Dacă a existat vreodată un înger îmbrăcat în blană, acela a fost Kamikaze-go. Știu că niciodată nu mă voi simți mai sensibilă pentru orice alte animale de companie. Câinele Akita are toate calitățile pentru mine: este blând, prietenos și de încredere”. Polly Thompson a avut un accident vascular cerebral în 1957, în urma căruia nu și-a revenit complet, și astfel că a murit în 1960. Winnie Corbally, o asistentă care a avut grijă de Polly în 1957, a fost după moartea acesteia însoțitorul lui Helen pentru tot restul vieții. Helen a devenit o difuzoare și o autoare cu un renume mondial. Ea ne este amintită ca o sprijinitoare a persoanelor cu handicap. Ea a fost o pacifistă, un opozant a lui Wilson, etc. Din 1961 Helen Keller își petrece ultimii ani de viață în casa sa. Președintele Lyndon B. Johnson i-a acordat lui Helen Keller „The Presidential Medal of Freedom” una dintre cele mai înalte onoruri civile din Statele Unite. În 1965 a fost aleasă pentru „The Women’s Hall of Fame at the New York World’s Fair.” Helen Keller și-a dedicat o mare parte din viața ei mai târziu pentru strângerea de fonduri pentru „Fundația Americană pentru Orbi”. După o hemoragie cerebrală ea se retrage din viața publică. Helen Keller moare în timpul somnului în anul 1968. Slujba a fost ținută în onoarea sa la Catedrala Națională din Washington iar cenușa ei a fost depusă alături de prietenele ei, Anne Sullivan și Polly Tompson. [modificare]Opere În total Helen Keller a scris 12 cărți. Calea mea din întuneric Invățătoarea și prietena mea Anne Sullivan Lumea mea Religia mea(sursa Wikipedia)

http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/familie-copii-anchete-si-dosar/psihopedagogia-speciala-o-mare-multumire-sufleteasca-1315696

http://www.surdocecitate.ro/

Helen keller

De vazut

SURDOCECITATEA este o deficiență gravă, multisenzorială (combinație de deficiențe de văz și de auz), de cele mai multe ori asociată și cu alte tipuri de deficiențe. SURDOCECITATEA cauzează dificultăţi majore în sfera comunicării, a accesului la informaţie, orientare şi mobilitate. Categorii de surdocecitate/deficiențe senzoriale multiple (DSM): 1. deficienţă de auz şi deficienţă de vedere congenitale sau dobândite în copilăria mică - SURDOCECITATE; 2. deficienţă de auz congenitală, deficienţă de vedere dobândită - SURDOCECITATE; 3. deficienţă de vedere congenitală, deficienţă de auz dobândită - SURDOCECITATE; 4. deficienţă de auz şi deficienţă de vedere dobândite - SURDOCECITATE; 5. copii cu deficienţă de vedere congenitală sau dobândită care prezintă deficienţe asociate, precum dificultăţi de învăţare, de comunicare şi deficienţe fizice - DEFICIENȚE SENZORIALE MULTIPLE (DSM); 6. copii cu deficienţă auditivă, care prezintă deficienţe asociate - DEFICIENȚE SENZORIALE MULTIPLE (DSM).